Parfum de româncă (Guest – Blogger : Silvia – silvisme.ro)

Anul trecut am fost la o conferință unde unul din subiectele discutate a fost legat de trăsăturile definitorii ale României. Celor prezenți li s-a cerut să spună cuvinte care descriu cel mai bine România și românii. S-au aruncat cuvinte ca “inventivitate”, “inocență”,”credulitate”, “diversitate”, “răbdare”. Eu am spus “umor”. Și mai voiam să adaug ceva dar nu-mi puteam aminti cuvântul care descria cel mai bine ce voiam să spun. Spre marea mea surprindere, mi-am amintit la câteva ore după ce am părăsit conferința. Cuvântul era “femei”.

“Mai bine că n-am spus așa ceva”, mi-am spus în gând. “’Femei’ nu e o calitate, o stare de spirit sau un adjectiv. E pur și simplu un substantiv.”

Gândul ăsta, că ideea mea ar fi fost proastă, mi-a activat mândria. Asta m-a mutat instant într-un alt punct de vedere. “Dar până la urmă ce e așa ciudat în a crede că femeile sunt o caracteristică definitorie a României?” Până la urmă, nu sunt singura care crede asta. De cele mai multe ori, femeile sunt acel ceva pe care oricine a vizitat România și-l amintește în primul rând. Își amintește că ne-a văzut pe stradă, că “suntem bune”, își amintește zâmbetul, că suntem aranjate sau că știm să ne distrăm, nu? Mulți oameni de afaceri își promovează afacerile și interesele prin intermediul femeilor frumoase de aici. Iar alții vizitează țara special pentru a întâlni femeile. Bineînțeles că astea nu sunt informații oficiale. Chestiile astea nu apar în statistici. Ele apar însă, foarte clar, în fața ochilor mei acum când scriu.

Și apoi mi-a venit un flashback. În timpul vizitei din 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a spus, sărutând pământul românesc, că aici e Grădina Maicii Domnului. Și a lăsat pe toată lumea întrebându-se ce a vrut să spună. Și ca toți ceilalți mi-am făcut și eu propria interpretare a cuvintelor lui. Maica Domnului este arhetipul universal al prezenței feminine. Grădina este colecție de frumusețe. Femeile apreciază frumusețea întrucât sunt unul și același lucru. Frumusețea trezește și ține viu sufletul femeii. Așadar dacă Maica Domnului a pus frumusețea pe acest pământ, asta s-a întâmplat cu un motiv. Nu e doar de distracție. Dacă noi, ca femei, ar trebui să fim primele care să observe asta? Și dacă sufletele noastre ar trebui trezite mai întâi? Dacă româncele sunt cele mai importante?

Atunci de ce nu am zis nimic la conferință? Ah, știu! Pentru că româncele nu vor puterea, nici locul unu sau scaunul de șofer. E prea complicat. Iar eu sunt dovada vie a lucrului ăsta. Nu mi-am putut aminti cuvântul care mă definea tocmai pe mine. Ce spuneți de asta?

Am fost obișnuită să mă pun întotdeauna pe locul doi și să am grijă de ceilalți mai întâi. Asta am învățat eu că trebuie să facă o femeie. Suntem încântate să fim accesorii pe panourile publicitare ale mărfurilor scumpe dacă asta aduce ceva bani pentru noi iar companiilor succes. “Bune” e un compliment acceptabil dacă nimic altceva nu este disponibil. Ne place să fim pe locul doi dacă asta îi face pe alții fericiți. Și acceptăm să fim tratate și ca accesorii dacă asta înseamnă că cineva are grijă de noi. Dacă atitudinea asta menține pacea în țară, de ce să schimbăm obiceiul?

Dar hai să fim obraznice! Să ne închipuim că suntem unul dintre cele mai valoroase bunuri ale României. Ce s-ar întâmpla atunci? S-ar întâmpla așa cum se întâmplă când preiei o slujbă importantă. Ne-am îmbrăca frumos, am organiza o întâlnire, am stabili un obiectiv și am face un plan cu ce e de făcut și de spus. Dar, mai întâi de toate, am împărtăși o viziune, o destinație spre care să ne îndreptăm cu fiecare zâmbet, gest, atingere sau conversație. Asta ne-ar aduce o motivație puternică. Slujbele importante sunt atractive pentru că sunt investite cu solemnitate de către cei care le dețin. Așa că ne-am alege o viziune măreață și am acționa solemn.

Apoi, ne-am schimba propria mentalitate, o experiență grea și dureroasă. Dar cum noi avem deja un repertoriu bogat de experiențe grele și dureroase, nu ne-ar deranja una în plus. Pe lângă asta, am fi pregătite să intrăm într-o grămadă de belele, așa cum se întâmplă de fiecare dată când o femeie se trezește că vrea să facă o schimbare majoră în viața ei. Gândiți-vă doar la discuțiile lungi dinaintea redecorării casei. Apoi imaginați-vă discuțiile necesare pentru a redecora toată țara. Nici nu vreau să mă gândesc! Din fericire, am găsi o mare putere înlăuntrul nostru. Și asta ne-ar face fericite. Foarte fericite. Am înflori ca niște bujori și ne-am împrăștia parfumul peste tot. Am deveni o parte din Grădină.

Hei! Gata cu prostiile! Oprește-te! Conferința s-a terminat. Ai fost îndeajuns de cumpătată să nu zici nimic de acest cel mai valoros bun al României. La câtă mizerie e în țară acum, mai bine că ți-ai ținut gura. Măcar e liniște. E adevărat că miroase cam urât dar asta se rezolvă imediat. Mai plantează cineva niște bujori.

Guest – Blogger : Silvia – silvisme.ro

The English version here