Biciclind prin România: munții Baiului

Munții Baiului sunt acea zonă pe care a văzut-o toată lumea, dar nimeni nu i-a dat prea mare importanță. Sinceră să fiu, nici eu, până să parcurg acest traseu. 🙂 Asta probabil pentru că sunt „eclipsați” de vecinii lor de vis-a-vis, munții Bucegi. Dar asta nu îi face mai puțin spectaculoși ci, din contră, având un relief mai plat și nefiind prea împăduriți, sunt numai buni de străbătut pe bicicletă.

Munții Baiului fac parte din Carpații de Curbură și sunt localizați peste drum de munții Bucegi, fiind despărțiți de aceștia prin Valea Prahovei. Nu sunt foarte înalți, având altitudini între 1200 – 1800 m, iar relieful este mult mai plat decât al Bucegilor. Ei pot fi străbătuți integral de la nord la sud pe drumul care leagă toate crestele prin aceeași curbă de nivel. La acest drum se poate ajunge fie cu telegondola din Azuga, fie pe un drum forestier care pornește din Bușteni. Noi am ales prima variantă. Având în vedere că se poate urca cu telegondola, traseul nu este foarte solicitant. Odată ajunși sus, diferențele de nivel nu sunt foarte accentuate, însă drumul este plin de bolovani, ceea ce va îngreuna porțiunile de urcare.

Traseul pornește din Azuga, străbate toată creasta munților Baiului, trece prin Secăria și se termină la Comarnic. Avantajul este că, din București, poate fi parcurs în aceeași zi, fără a fi nevoie de cazare. Vă recomand călduros transportul cu trenul, dacă nu vreți să pedalați la deal din Comarnic înapoi în Azuga pentru a vă recupera mașina. 🙂

Detalii traseu:

Azuga – Telegondola Azuga – Creasta Munților Baiului – Secăria – Drumul Județean 101S – Comarnic 

Lungime totală: 36 km

Grad de dificultate: mediu

Timp de parcurs: 5-6 ore

Echipament necesar: cască, mănuși, hanorac/pelerină de ploaie, first layer, wind-stopper, pompă + cameră de schimb, dispozitiv de apărare (cu ultrasunete) pentru câini, alimente energizante, apă suficientă.

Hartă:

Harta detaliată aici.

Pentru a putea ajunge în Azuga, din București sunt trenuri aproximativ din oră în oră, însă vă recomand să luați fie trenul InterRegio de la ora 7, fie personalul de la ora 6,20 cu un preț mai redus, pentru a putea profita la maxim de această zi. Pentru informații suplimentare, puteți consulta mersul trenurilor aici.

O dată ce ați ajuns în Azuga, trebuie să mergeți către telegondola Azuga de la baza pârtiei Sorica. Bicicletele încap perfect în telegondolă, iar până sus nu veți face mai mult de 10 minute. Prețul unui bilet este aproximativ 20 lei.

Traseul începe chiar din spatele telegondolei. Este un drum pietruit chiar pe creasta munților care duce în Secăria. Drumul este suficient de lat și foarte ușor de urmat, așa că șansele de a vă rătăci sunt extrem de reduse.

Culmea Urechea – partea de început a traseului

Traseul pe creasta munților nu are diferențe de nivel prea mari cu excepția câtorva pante mai înclinate, însă pietrele de pe drum îngreunează urcarea destul de mult. O problemă destul de importantă o reprezintă câinii ciobănești de la stânele din zonă. Noi am întâlnit foarte multe turme de oi pe parcursul traseului, iar majoritatea câinilor care le păzeau, chiar le păzeau! Nu umblau cu jumătăți de măsură! În câteva cazuri, am fost apărați de ciobani, însă am întâlnit și un cioban mai nepăsător care nu a luat nicio măsură când au devenit agresivi câinii. Cum noi nu am avut niciun fel de dispozitiv cu ultrasunete la noi, am aplicat metoda „fuga”, însă este foarte periculos căci nu aveți nicio șansă în fața patrupedelor de un metru înălțime. Cel mai bine este să evitați cât puteți turmele de oi, în toate cazurile! Asta nu înseamnă, însă, că trebuie să vă speriați și să nu mai parcurgeți traseul. Drumul este oricum populat de turiști și de săteni din zonă, așa că dacă vă luați măsurile necesare de precauție, nu ar trebui să aveți probleme.

vedere de pe Culmea Urechea către munții Neamțului

Culmile neîmpădurite oferă o deschidere largă a peisajului către toții munții și toate văile din zonă, așa că, dacă aveți norocul unei zile senine, puteți admira cu succes Munții Bucegi cu Valea Prahovei pe partea dreaptă, iar pe partea stângă munții Neamțului și valea Doftanei.

Cu cât ne apropiem de Secăria, traseul devine mai sinuos și plin de pietre. Chiar înainte de a intra în Secăria sunt o mulțime de drumuri care se intersectează, însă majoritatea ajung în localitate, unele fiind mai directe, altele mai ocolitoare.

Din centrul Secăriei, trebuie să virați la dreapta către Comarnic, unde veți avea de înfruntat ultima pantă, însă pe asfalt de data aceasta. Vă las pe voi să îmi spuneți cum e să degustați sentimentul dulce al pedalatului pe asfalt după 20 de kilometri de vibromasaj pe bolovani! 🙂

După acestă ultimă pantă, urmează o vale relaxantă chiar până în Comarnic, de unde puteți lua trenul înapoi spre București. Distracție plăcută!

Andrada

The English version here