Herghelia Lucina

Acolo unde se agață harta în cui, dincolo de  Fundu Moldovei  (și nu glumesc, chiar există o localitate care se numește Fundu Moldovei 🙂), dincolo de pădurile dese ale Bucovinei, se găsește un colț de liniște și armonie, cu păsări care cântă și  căluți care zburdă în voie. La propriu.

Am descoperit acest loc într-o iarnă, în urmă cu vreo 7 ani, prin intermediul colegilor mei de la planorism și de atunci mă reîntorc ori de câte ori am ocazia.

Herghelia Lucina este situată în Obcinele Bucovinei , mai exact în județul Suceava , chiar la granița cu Ucraina. Deși mai puțin mediatizată și oarecum eclipsată din punct de vedere turistic de celebrele mănastiri din zonă, mie mi se pare a fi un loc unic în România, atât prin  peisajul sălbatic cât și prin plimbările călare fără niciun fel de restricție.

Herghelia, deși nu la fel de cunoscută precum celelalte, este una dintre cele mai vechi  din România, datând din anul 1856. Până în 1914 a aparținut imperiului Austro-Ungar alături de herghelia din Rădăuți.

Evoluția rasei Huțul  a avut o evoluție deosebită de la înființarea ei și până în 1914, când, din pricina războiului, a fost evacuată din Bucovina în Austria.  Din păcate, odata cu această evacuare, registrele genealogice ale hergheliei s-au pierdut. După terminarea războiului, în urma unei licitații organizate la Viena, o parte din materialul de reproducție al fostei herghelii Rădauți (printre care și o mică parte de iepe și armăsari din rasa huțul, proveniți din herghelia Lucina) a fost reachiziționată de statul român. În 1944, datorită celui de-al doilea război mondial, herghelia a fost evacuată din nou, de data aceasta la poalele munților Făgăraș. Herghelia nu a fost reconstruită imediat, ci abia dupa 1954.

Până în anul 1990, herghelia a fost administrată de C.R.C.C.C.R (Centrul Republican de Creștere și Calificare a Cabalinelor de Rasă), care a devenit în anul 2000 S.N Cai de Rasă  S.A. Din 2002 și până în prezent, Herghelia Lucina devine administrată de Direcția Silvică Suceava.

Din punct de vedere geografic, Herghelia Lucina se află într-o zonă muntoasă, la o altitudine cuprinsă între 1200-1590 metri, la o distanța de 45 km nord-vest de Câmpulung Moldovenesc și 125 km de Suceava. Așa cum era de așteptat în România, drumul nu este excelent, însă este practicabil, cel puțin până la ultimii 7 km, unde dispare asfaltul și devine pietruit. În ciuda acestui incovenient, peisajul bucovinean își face simțită prezența pretutindeni: prin satele specifice, oamenii simpli care uneori pot fi văzuți în port popular, prin munții și văile din zare. Locul merită vizitat măcar o data.

Din punctul de vedere al raselor de cai deținute, așa cum am menționat deja, rasa principală este Huțul. Această rasă face parte din rasele de cai autohtone și în prezent este tipul reprezentativ al calului de munte. Este un cal rezistent si adaptat condițiilor de muncă din zona muntoasă. Creșterea s-a realizat pe linii de sânge. Liniile acestei rase, crescute astăzi, sunt reprezentate de următorii armăsari pepinieri : Linia Hroby, Linia Goral, Linia Prislop, Linia Oușor și Linia Pietrosu. 

Herghelia Lucina, ca orice herghelie, organizează cursuri de echitație pentru începători și avansați, demonstații ecvestre, plimbări călare precum și tururi de vizitare a hergheliei, contra cost. Tarifele practicate sunt acceptabile și, după părerea mea,  mai mici decât în alte locații. Tarifele pot fi vizualizate aici.

Ceea ce mi se pare că deosebește Herghelia Lucina de altele este atât peisajul sălbatic, pur,  unde ” comercialul” nu a apucat să-și facă simțită prezența, cât și libertatea cu care te poți plimba călare,  pe munte.

Locația este lângă granița cu Ucraina, aceasta putând fi și văzută dacă facem o plimbare în vecinătatea hergheliei. Împrejurimile sunt destul de pustii fiind populate mai mult de vaci, oi și câțiva ciobani. Nu știu dacă acest fapt se datorează lipsei promovării turistice, a drumului mai puțin accesibil sau a poziționării dincolo de „Fundu Moldovei”.

În ceea ce privește plimbările călare, oamenii de acolo sunt foarte relaxați, aproape oricine având posibilitatea să facă o excursie atât în interiorul complexului cât și prin împrejurimi, nefiind obligat să execute bine-cunoscutele plimbări în manej în prealabil.

Poate că pentru unii, la prima auzire, totul pare puțin nesigur, gândindu-se că este nevoie de un adevărat curaj să se urce pe cal, pentru prima dată, și să o ia la trap pe munte. Dar există și oameni care,  poate, sunt pasionați de cai, dar din diferite motive nu au avut posibilitatea să cunoască o astfel de experiență și pentru ei, asta reprezintă o adevărată relaxare. După cum am menționat deja, pentru cei care au nevoie de mai multe restricții, există și cursuri de inițiere și de antrenament, după necesități.

Pentru cei curioși sau doritori, mai multe detalii se pot obține chiar de pe website-ul hergheliei sau de pe pagina Facebook.

Și am încălecat pe-o șa, și cam asta a fost „povestea” mea.  🙂

Andrada

PS: Click here to read the article in English