Târnava Mare – toamnă, bicicleală și voie bună

Căutăm locuri îndepartate, exotice, inaccesibile. Căutăm mări albastre, munți cu creste înalte. Dar uităm să aruncăm o privire în jurul nostru. Ne lăsăm cotropiți de imaginea unei țari anoste și preferăm să evadăm… în altă parte.

Nu mă caracterizează nici patriotismul, nici promovarea turismului românesc prin intermediul acestei rubrici, însă, întâmplător sau mai puțin întâmplător, pedalând sau mergând pe jos, am fost surprinsă să descopăr că încă mai există locuri pitorești, autentice, primitoare, în care grijile cotidiene nu își găsesc locul.

Am fost de curând în Târnava Mare. Cu bicicleta.

Nu știu dacă se datorează luminii aurii de toamnă reflectate de pădurile arămii, libertății oferite de mersul pe bicicletă sau pensiunii primitoare în care am fost cazaţi, dar locul este o oază de relaxare în adevăratul sens al cuvântului .

Pentru cei care nu știu, printre care ma număram și eu până nu demult, Târnava Mare este o regiune din sud-estul Transilvaniei fiind şi bazinul hidrografic al râului cu acelaşi nume.De asemenea, în perioada în trecut, Târnava Mare desemna judeţul localizat pe actualele teritorii ale judeţelor Sibiu, Mureş şi Braşov. Nu cunosc cu exactitate delimitările sale geografice însă cuprinde toate așezările din jurul orașului Sighișoara : Mediaș, Biertan, Saschiz, Criț, Meșendorf, Viscri fiind cele mai importante. Lăsând la o parte peisajul de vis, cu dealuri împădurite și faună diversificată (multe, multe căprioare, urşi si alte necuvântătoare), m-au impresionat oamenii; oameni care au inițiativă, care încearcă să păstreze aspectul autentic al locului, al clădirilor ; care încearcă sa construiască trasee cicloturistice ; oameni care, deși simpli, sunt primitori.

Câteva lucruri m-au surprins în mod plăcut : cele doua trasee cicloturistice – Criț-Bunești și Criț-Meșendorf – care sunt absolut spectaculoase și pot fi străbătute de aproape oricine ; faptul că în satul Viscri există panouri informative prin care oamenii sunt sfatuiți cum sa își restaureze locuințele, ce materiale și ce culori să folosească – lucru absolut firesc dar care lipsește cu desăvârșire în România ; faptul ca există pensiuni, precum pensiunea Cartref, din Saschiz, care sunt accesibile oricui și în care oamenii îți zâmbesc și te primesc cu caldură .

Aș putea sa continui să descriu folosind cuvinte. Dar cred că fotografiile își au cuvintele lor. Mai simple .