Vernisaj de cuvinte: Cristina Țintă

Lumină. Umbră. Contrast. Culoare. Non-culoare. Inspirație. Pasiune. Emoție.

Fotografia este o artă iar orice formă de artă are darul de a rezona cu fiecare persoană într-un mod diferit, atât în ce privește artistul, cât și privitorul. Fotografia este un mod de delectare a privirii pentru unii și un fel de a fi pentru alții. Fotografia este joacă, expresie, relaxare. Fotografia poate fi atât de multe lucruri însă nimic nu îi dă o definiție mai potrivită decât ” imaginea ” în sine.

În cele ce urmează, Cristina Țintă ne va vorbi despre imagini. Sau imaginile ne vor vorbi despre Cristina Țintă.

Cristina este, în prezent, redactorul șef al revistei online de fotografie Foto4all și Community & content manager la F64. Este de asemenea, co-fondator al primului festival de fotografie din București, Bucharest Photo Week alături de directorul festivalului, Ionuț Trandafirescu. A publicat fotografii și articole în revistele din România și a participat la numeroase expoziții atât personale cât și de grup, iar anul trecut a lansat cartea ” De ce fotografia? ” ( ed. Filos, colecția In Light 2013 ) alături de Dorin Baciu și Dorin Bofan. În restul timpului, fotografiază.

Cristina Țintă, în câteva cuvinte?

Cristina Țintă : „Cel mai pe scurt, ar fi așa: stele, lumină, aripi, creion. Stele pentru că de la ele a pornit totul, lumină pentru ca fără de ea nu am avea fotografie, aripi pentru că sunt îndrăgostită de zbor și ce are legătură cu el și creion pentru că am vrut de mică să desenez și să am de-a face cumva cu zona artistică. Nu mi-a ieșit chiar ce-am visat, dar cred că nu întâmplător. E mai bine așa, cum e acum.”

De unde se trage pasiunea pentru fotografie? De la ce vârstă ai început să fotografiezi?

Cristina Țintă : „Pasiunea pentru fotografie a fost mai întâi pasiune pentru desen, apoi pentru astronomie, după care m-am apucat de fotografie astronomică. Am început cumva invers, de la ceva foarte de nișă, foarte specific, la a fotografia orice îmi atrage atenția într-un fel sau altul. Fotografia astronomică era muncă de echipă, acum o practic extrem de rar. Dar nu mă plictisesc aproape niciodată de fotografiat. E tot timpul ceva acolo, important e să fim deschiși să obervăm, să ne lăsăm încântați și uimiți.”

Ce te inspiră?

Cristina Țintă : „Multe, foarte multe. O rază de soare, un nor, joaca, orașul, prietenii, un ceainic uitat în bucătărie, frânturi de clipe rămase pe retină, viața însăși. Sursele de inspirație pot fi aproape infinite. Iar alteori, poate ieși ceva frumos din pură întâmplare. Exact ca în viață.”

Anul trecut ai lansat şi o carte, ” De ce fotografia ?” (Editura Filos-Colecția InLight, 2013), alături de Andrei Baciu şi Dorin Bofan. Chiar aşa, de ce fotografia?

Cristina Țintă : „De ce fotografia se referă de fapt la a găsi acele răspunsuri referitoare la ce înseamnă fotografia pentru noi, ce ne inspiră, ce ne uimește, de ce avem deschidere și motivare să declanșăm.

Ce este pentru mine fotografia? Dincolo de a fi o cale de defulare şi de relaxare, de eliberare, fotografia reprezintă pentru mine în primul rând o emoție împărtășită cu ceilalți. Important este ca o fotografie să vorbească. Însă nu va vorbi niciodată tuturor. Şi de aceea este magică. Iar stilul este vocea. Şi nu-l poţi împrumuta, cumpăra, descărca sau fura. Sau poţi, dar nu va fi un stil al tău. Va fi o simplă modalitate de a te exprima, fără a atrage însă atenţia prin ceva. Fotografia este şi o minune, atunci când este făcută din suflet şi când ne bucurăm de ea. Şi putem începe iubind floarea din grădină sau copacul din faţa blocului…”

Din ce în ce mai multe persoane folosesc post-producția ca element indispensabil. În ce măsură foloseşti tu mijloacele de post-producție şi care crezi că ar trebui să fie rolul lor?

Cristina Țintă : „De folosit, le folosesc. Nu în mod exagerat, pentru că nu pricep foarte bine. Însă cum am o preferință clară pentru fotografia alb-negru, automat trebuie să trec imaginile digitale și prin post-procesare, până la rezultatul final. Dincolo de conversia la alb-negru, de obicei mai lucrez pe contraste, umbre, pe anumite zone specifice, dacă consider că trebuie scos ceva în evidență etc. Rolul post-producției este să te ajute să redai ce vrei tu să transmiți prin fotografia respectivă. Unii mai exagerează, într-adevăr, însă este alegerea lor până la urmă. Nu cred că ar trebui să existe limitări/reguli stricte în acest sens, exceptând desigur cazul fotografiei documentare/fotojurnalismul, unde principiile sunt altele.”

Crezi că fotografia se învață la şcoală? În ce măsură contează studiile în domeniu?

Cristina Țintă : „Fotografia se învață și la școală. Și la alte ateliere/workshop-uri. Și mergând alături de alți fotografi la o plimbare foto sau purtând discuții despre fotografie. Ca să nu mai zic de cărți, filme etc. Studiile sunt importante. Însă dincolo de toate astea, dincolo de o bază, e nevoie să înveți tu cu tine. Să înțelegi de ce îți place să te exprimi prin fotografie, să înțelegi de ce și cum vrei să realizezi un anume proiect foto, ce își place și ce nu îți place șamd.”

Care crezi că este primul pas pentru a te iniția în fotografie?

Cristina Țintă : „Să pui mâna pe o cameră, să te joci un pic-să faci câteva imagini adică și să simți că vrei mai mult, că îți vibrează inima în momentul în care alegi să redai frântura aia de lume de o vezi tu prin vizor.”

Fotografia preferată?

Cristina Țintă : „Am mai multe. Dar sunt despre stări diferite, din etape diferite.Una ar fi aceasta:”

La ce nivel crezi că este fotografia în România comparativ cu alte țări?

Cristina Țintă : „Știu sigur că suntem în urmă. Cât de în urmă nu-mi dau seama exact, dar e suficient să asulți poveștile studenților noștrii plecați prin alte țări europene sau să vezi ce expoziții sunt pe afară, cum arată la ei un muzeu al fotografiei (care la noi lipsește), câte evenimente din domeniul foto-video primesc susținere și la ce nivel sunt realizate, ce galerii au ei chiar și în orășelele mai mici, ca să nu mai vorbim de capitale. Problema cred că ține cumva de faptul că la noi cultura și importanța ei nu sunt puse încă pe un loc fruntaș. Oameni talentați în schimb avem, chiar destui. Lipsește însă o structură care să îi ajute să performeze și mai bine și să ridice nivelul și pentru ceilalți, fie colegi artiști sau privitori. Fotografia nu e pe o poziție favorabilă, dar poate cândva lucrurile se vor schimba.”

Ce fel de româncă eşti?

Cristina Țintă : „Mie îmi place România. Cel puțin din punct de vedere fotografic, sunt destule de exploatat. Dar sunt și altele care mă leagă de aceste meleaguri. La fel cum sunt și lucruri care nu îmi plac. Nu prea mi-am pus problema dacă mi-aș dori sau nu să locuiesc în altă parte. Știu dpar că iubesc multe lucruri și mulți oameni de aici.”

Vernisaje în viitor? Sau poate noi lansări de carte?

Cristina Țintă : „Nu am avut până acum decât vernisaje colective. Am în plan o expoziție cu fotografii dintr-un proiect foarte drag mie, „Dragoste de zbor”, însă nu știu exact când se va concretiza. Aș vrea să fac de altfel și un album. Am început niște discuții în acest sens, va depinde însă mult și de sponsori/oameni care să fie dispuși să susțină un astfel de proiect, fie el și prin crowdfunding sau pe alte căi.”

În continuare, fotografiile Cristinei vor vorbi de la sine, prin non-culori…