Limba română, bat-o vina!

Se știe că vocabularul fiecărei limbi este îmbogățit prin diverse împrumuturi lexicale. Este normal și firesc ca limba unui popor să se schimbe și să se adapteze la epoca actuală. La urma urmei, fiecare epocă a avut propriile neologisme: slavonisme din traducerile bisericești, turcisme fanariote, ungurisme din perioada dominației austro-ungare, franțuzisme din perioada interbelică și mai nou, anglicisme.

Anglicismele sau americanismele, adică termenii preluați din engleză, pot fi necesare sau inutile și au, în general, motivații diferite. Împrumuturile necesare constau în acele cuvinte sau sintagme care nu au corespondent în limba română sau care sunt mai concise decât termenul autohton.¹ Este un fenomen perfect normal și se manifestă la nivel mondial, nu doar național, fiind propulsat mai ales de evoluția tehnicii din ultimele decenii.

Problema intervine atunci când se face abuz de aceste cuvinte, transformându-le din necesare în inutile prin exces de zel și nevoia de a epata. Țin de snobism și de tendința unor categorii sociale care simt nevoia de a se „individualiza” lingvistic, mai ales când nu pot face asta prin alte mijloace. Categorii sociale care vor să fie „cool” și cărora li se pare că nu sunt „trendy” dacă nu folosesc acest limbaj.

Din păcate, societatea românească actuală și-a cam pierdut valorile sănătoase și astfel, un număr tot mai mare de români abordează masiv acest tip de limbaj care nu face decât să mutileze limba română și de multe ori chiar să îngreuneze comunicarea. Criticăm francezii și alte popoare pentru dorința de a fi naționaliști, dar noi nu numai că ne pierdem identitatea, ci ne descotorosim conștient de ea cu un zâmbet tâmp. Și apoi ni se pare că suntem „cool”.

În lumea corporatistă, fenomenul este și mai pregnant. Dacă nu folosești „asap”, „item” sau „task” nu eşti pe profil! Nu are importanță dacă în restul timpului nu știi pluralul substantivului „telecomandă”. Important este să pară că știi.

Din ce în ce mai mulți oameni vorbesc englezo-româna. Adică „Come on! Ești un luzăr dacă nu folosești high-life, party, catchy sau the other significant.” Și constați că au terminat facultatea de comunicare. Poți să termini facultatea la Oxford, ești degeaba dacă nu folosești jargonul snobist.

Suntem produsul unei societăți ale formelor fără fond și suntem obligați să învățăm româno-engleza ca să nu fim considerați ratați. Gândim în engleză când trebuie să vorbim românește și gândim în română când trebuie să vorbim englezește. Iar exemplele pe care ar trebui să le avem, au „succesuri” bazate pe „coruption”. 

Trist. Foarte trist.

Andrada

^{1- Definiție preluată de pe http://www.upm.ro/}