Atelierul de Print – arta de a aduce frumosul mai aproape de români

Trăim într-un secol în care ne lipsește timpul : timpul de a înțelege, timpul de a deveni interesați, timpul pentru noi. Chiar și timpul de a merge până la chioșc și de a cumpăra un ziar. Și, la urma urmei, de ce să facem asta când putem să deschidem laptopul sau tableta și să citim acel ziar online ?  Suntem dominați de tehnologie, fie că vrem, fie că nu.

Valorile clasice încep sa își piardă din semnificație fiind înlocuite în același timp de alte valori noi, alternative. Încetul cu încetul fiecare formă de exprimare își găsește corespondent în spațiul virtual. Printre acestea, evident, se numără și arta care, deși se transformă, devine, poate, mai accesibilă ; prin intermediul galeriilor online, prin intermediul achiziționării unei forme de artă printr-un simplu  click, prin intermediul promovării virtuale.

Arta digitală se dezvoltă rapid și capătă tot mai multă amploare. Artiștii migrează tot mai mult către această sferă având la dispoziție o grămadă de instrumente care le permite să creeze imagini imposibil de realizat folosind intrumente tradiționale.

Arta digitală și fratele său legitim – art print-ul  – devin centrul de interes, în străinătate fiind acceptate de muzee  ca forme de expunere.

În România, din nefericire, această sferă a artei este mai puțin dezvoltată deocamdată. Nu știu dacă se datorează grijilor, nivelului scăzut de trai sau a lipsei de educație în acest sens. Într-o lume în care oamenii sunt acaparați de problemele cotidiene, cred că este destul de greu să le stârnești curiozitatea artistică iar investiția în artă pare ceva de domeniul științifico- fantasticului.

Din păcate, aceasta este realitatea românească. Din fericire însă, există oameni cu inițiativă care încearcă să schimbe asta. În acest articol, aș dori să îi prezint pe doi dintre ei, Ionuț Cojocaru și Cristian Dobrescu, care, împreună și prin forțe proprii, au reușit să creeze ceea ce se numește astăzi  “Atelierul de Print“, prima inițiativă de acest gen în România.

„Atelierul de Print” este prima galerie de artă online din România și își propune, în acest secol al vitezei, să aducă arta mai aproape de oameni. Și când zic artă, nu mă refer doar la expresia fizică a acesteia, de forma unui print de artă sau a unei vizualizări online; mă refer la întreaga experiență de a degusta arta într-o manieră mai puțin formală, mai puțin scumpă,  dar în același timp mai aproape de suflet și de ceea ce a vrut să exprime artistul.

Toate lucrările sunt în ediție limitată, sunt semnate de artiști și sunt însoțite de certificate de autenticitate. Fiecare print este realizat printr-un procedeu specific realizării printurilor de artă, ceea ce asigură o calitate care ne face să deosebim cu greu un print de originalul său.

Ce înseamnă pentru voi „Atelierul de Print” ? 

Ionuţ : „Poate fi de la un simplu atelier de fine art printing, pâna la o mică galerie de artă digitală. Însă pentru noi rămâne un spațiu în care se întâlnesc cei mai cunoscuți artiști contemporani ai momentului care, întâmplător sau nu, ne sunt prieteni și colegi de drum pe poteca asta, din ce în ce mai îngustă,  a frumosului.”

Cristi:  ” Ca spaţiu, atelierul este, pentru mine, a doua casa, un loc în care mă simt relaxat şi interesant; în care toţi cei care ne trec pragul păşesc într-o lume frumoasă, a ilustraţiilor, se minuneaza de gaşca de printuri şi de lucrări frumoase pe care le-am adunat şi pe care le găzduim.  Ca proiect, este un copil care creşte încet dar frumos şi care sper că într-o bună zi mă va face mândru că am parcurs acest drum cu toate eforturile şi greutăţile lui. „

Acum, întrebarea “ clasică ” 🙂  : de unde a pornit această inițiativă ? Ce v-a inspirat? 

Ionuţ : „Cred că a pornit din neputința de a sta departe de lumea artei. Și eu și Cristi avem un background artistic. Înainte să fim colegi la atelier, am fost colegi de clasă la liceul de arte Nicolae Tonitza din București, iar mai târziu, colegi la facultatea de arte tot din București. Iată și ce ne-a inspirat.”

Cristi:  ” Iniţiativa a pornit de departe. Eram în Londra, am primit o vizită de la un bun prieten, Ionuţ Cojocaru, şi, la un pint de bere, am hotărât să punem bazele unei afaceri de producţie publicitară. Am fost încurajaţi şi de promisiunea unui mare client pe care urma să-l avem, promisiune care, cred eu, mi-a dat curajul să renunţ la jobul bine plătit şi să revin în ţară. Formula noastră de supravieţuire era ca eu să mă ocup în totalitate de proiect, iar Ionuţ să rămână angajat şi să împărţim ambele câştiguri. Lucrurile nu au mers chiar aşa cum am sperat noi, am avut multe momente în care credeam că vom renunţa, însă având în vedere că am început de jos, trebuia să mergem înainte. Au fost multe momente grele, luni de zile în care singura sursă de venit erau banii caştigaţi de Ionuţ din alte proiecte şi trăiam din 1000 lei lunar. De multe ori, din banii ăştia plăteam vreun furnizor sau service-ul maşinii noastre de tipar, cumpărată la mâna a doua.

Ulterior, Ionuţ a venit cu ideea de a lucra mai mult în zona artistică şi a propus un model de business care funcţionează foarte bine în alte ţări civilizate. Era vorba de printul de artă şi se potrivea perfect cu obsesia noastră de a realiza lucruri frumoase la potenţialul lor maxim. Aşa s-a născut Atelierul de Print.

Prima maşină ne-am luat-o la schimb. Ştii povestea lui Păcală. Noi am făcut invers şi ne-am “procopsit” cu un printer pe care doar galeriile de artă şi atelierele super utilate îl deţineau la acel moment. Ca să susţinem proiectul, am organizat un eveniment de artă digitală, Print Art Fest (prima ediţie în decembrie 2010). De atunci, am mai avut alte trei evenimente. Cam ăsta ar fi începutul. Sper eu că doar Începutul. „

Câteva cuvinte despre fine art printing ?

Ionuţ : „La noi pe blog se găsește definiția exactă a fine art printing-ului, sau giclee printing, cum mai este numită această tehnica. Aceasta îmbină o sumedenie de procedee sofisticate prin care o imagine la o rezoluție foarte mare ajunge să fie imprimată pe o serie de suprafețe, de la pânză până la hârtie specială pentru printul de artă, la o calitate demnă de un muzeu de artă.

Dacă mă întrebi pe mine, atunci iți voi spune că este un nou limbaj artistic, o nouă modalitate de exprimare pentru valul nou de artiști care fie vor să-și reproducă o parte din lucrările în original, câștigând în felul acesta noi medii de expunere, sau, de ce nu, clienți noi.  Pentru unii artiști reprezintă chiar singura modalitate prin care arta lor digitală ajunge să cunoască simeza unei galerii de artă.”

Cristi :  ” Despre fine art printing am învăţat din mers, ne-am documentat la expoziţii şi pe site-uri de specialitate. Am stabilit relaţii cu furnizori din zona asta. Important e să nu faci compromisuri, nici în ceea ce priveşte calitatea, nici în cazul materialelor folosite. Pe lângă maşina pe care o utilizăm, pigmentul şi hârtia joacă un rol la fel de important, cerneala folosită de noi promite să-şi păstreze proprietăţile de culoare 200 ani. Om trăi şi-om vedea (poate chiar 200 de ani, cine ştie 🙂 ). „

Care este primul lucru care vă vine în minte când vă gandiți la arta românească contemporană ?

Cristi: ” Personal, apreciez atât arta clasică, cât şi pe cea nouă. Primul lucru care-mi vine în minte este reacţia maică-mii la una dintre expoziţiile noastre, când mi-a spus că ea nu înţelege exact ce vrea artistul să exprime, însă lucrările expuse transmit o emoţie. Iar ăsta e rolul artei.”

Ionuţ: „Asta e o intrebare capcană, nu? Nu știu care este raspunsul corect, probabil că nu există unul. Cred că artiștii români contemporani au o misiune al naibii de grea!  Și cred că tocmai ‘nenorocul’ (și mă folosesc aici de ghilimelele de rigoare) de a se fi născut în țara asta, face ca arta lor să fie poate,  mai puternică, mai expresivă și cu siguranță,  mai vie. Artiștii români sunt născuți pentru a spune o poveste, iar dacă vă uitați, de exemplu, la nea’ Ion Bârlădeanu și celebrele lui colaje, poate o să-mi dați dreptate.”

Care este publicul țintă ? Cui se adresează printul de artă în serie limitată ?

Cristi:  „Noi sperăm ca publicul nostru să fie cât mai variat şi numeros. Ideea de la care am pornit este că nu toţi oamenii îşi permit să cumpere un original, chiar dacă le place foarte mult. Asta ţine de cultura oamenilor şi de deschiderea lor. Simplu spus, cei cărora ne adresăm sunt cei cărora le place arta şi care ştiu să o aprecieze, dacă nu întotdeauna, măcar într-un anumit context.”

Ionuţ : „Așa cum spuneam mai sus, și nu mă dezic, printul de artă este o disciplină artistică în sine și trebuie privit ca atare. Astfel că publicul țintă îi cuprinde pe toți cei care rezonează cu manifestarea artistica și care se regăsesc în universul pe care artistul încearcă să-l exteriorizeze. Ce face printul de artă, față de celelalte discipline tradiționale, deși nu e deloc o regulă, este să aducă arta un pic mai aproape de iubitorul de artă. Tehnica asta modernă, ca de altfel în toate domeniile în care a fost implicată, a adus și lucruri bune; iar faptul că o lucrare de artă printată într-o serie limitată este mai accesibilă publicului este cu siguranță un lucru bun. Pentru mine este foarte important ca cei care iubesc cu adevărat arta și se regăsesc în actul creativ până la oglindire, să poată fi acolo unde, până nu demult, doar cei care investeau în artă își găseau locul.”

Românii sunt, în general, destul de rezervați în ceea ce privește “investiția” în artă. Care a fost impactul asupra publicului ? 

Cristi: ” Am întâlnit destule atitudini rezervate, ce-i drept, dar, până la urmă, să achiziţionezi un print de artă nu este un efort chiar aşa de mare. Este mai mult decât investirea a 65 de lei în decorarea unui colţ de casă sau de birou: investeşti în zile mai frumoase. Eu sunt înconjurat de zeci de astfel de ilustraţii şi recunosc că au un impact foarte puternic asupra stării mele de spirit. Când se întâmplă să mă roage prietenii să le împrumut din lucrările de pe pereţii Atelierului pentru diverse evenimente, chiar le simt lipsa.”

Ionuţ: „Ne-am obișnuit ca arta să ocupe ultimul loc in prioritățile românilor și asta nu cred că o să se schimbe prea curând. Ține atât de sistemul financiar în care trăim cât și de un sistem de valori pe care l-am pierdut astăzi, dar mai ales de educație.”

Credeți că se poate trăi din artă, în România, la ora actuală ?

Ionuț : „Da. Sau nu. Depinde ce înțelegi prin artă, care este sistemul de valori la care vrei să te raportezi și cât de norocos ești.”

Cristi : ” Cunosc artiști pasionați care trăiesc din arta lor, care se dedică în totalitate actului creator. Se poate trăi… Bine sau mai puțin bine. Important este să faci ceea ce-ți place și cât mai multe lucruri în care crezi. „

România nu este tocmai cea mai “ primitoare” țară pentru oamenii care au inițiativă și care doresc să facă ceva nou , mai “ altfel “ . Voi ați pornit de la zero . Ce dificultăți ați întâmpinat ? Ați fi preferat să derulați acest proiect într-o altă țară?

Cristi :  „Clar. Cred că, dacă am pornit de jos, puteam să o luăm doar în sus. Noi am avut multe momente în care ne-am gândit să renunțăm. De multe ori abia ne permiteam să plătim un service, în caz de defecțiuni, plus câteva utilități. Anul trecut, Ionuț a decis să pornească pe alt drum, tocmai din cauza stresului și a lipsei banilor. Acum conștientizez cât de greu e să fii nevoit să renunți la ceva în care ai crezut, în care ți-ai transpus tot entuziasmul. Eu am continuat să sper, amăgindu-mă cu lunile în care mergea mai bine și renunțând la ieșirile la bere. Apoi au fost momente și mai grele de atât, care nu se traduc doar în lipsa banilor. Sunt sigur că în altă țară, mai deschisă, nu am fi întâmpinat aceleași probleme.

Am ajuns totuși din nou pe linia de plutire, iar pasul următor este derularea proiectului la nivel internațional. Eu zic că se poate. Poate și pentru că am mai primit un om entuziasmat sub aripa Atelierului și am prins un nou avânt. Putem face multe lucruri și ceea ce se întrevede arată frumos.”

Ionuț : „Simt un ușor pesimism în formularea întrebărilor, o spun cu zâmbetul pe buze. Nu știu cum e să începi un proiect ca ăsta într-o altă țară. Probabil mai bine. Probabil unele lucruri ar fi mai frumoase și altele nu. Ce știu sigur, e că nu ne-a fost ușor. Am inceput într-un subsol vechi, fără ferestre și văruit de noi, cu o imprimantă care nici măcar nu era destinată printului de artă, dar pe care ne tot încăpățânam noi să o învățăm. Au fost multe nopți nedormite în atelier, care ne-au întărit prietenia și au fost și mai multe ocaziile în care ne-am simțit mândri că facem parte din lumea asta frumoasă a artei. Ne-am ridicat unul pe altul când nimic nu mai parea să meargă dar ne-am și ținut cu picioarele pe pământ când am reușit să facem primul festival de artă digitală  din România – PAF.”

Evoluția tehnologiei și dezvoltarea din ce în ce mai amplă a mediului digital a avut un impact major asupra felului în care se exprimă artiștii. Drept urmare, galeriile de artă și-au cam pierdut  vizitatorii, iar artiștii au migrat tot mai mult către mediul digital. Există vreo soluție  ca  aprecierea artei să nu se rezume doar la like-uri și comment-uri ?

Ionuț : „Arta este organică, este un mediu care se tot schimbă și se reinventează. Ea nu o să moară niciodată. Există și va exista în toate formele ei, de la pictură, grafică, sculptură până la fotografie, artă digitală, film, ș.a.m.d. Galeriile nu cred că au pierdut nimic, ba din contră au numai de caștigat datorită tehnologiei și artei digitale. Nu cred că este atât de important dacă un artist alege să se exprime în vreun fel anume, fie el și digital. Cred că cel mai important este ce are de transmis și cum o face. Dacă privitorul ajunge să răspundă sau nu la acest mesaj depinde doar de artist, nu de tehnica folosită. Iar galeriile de artă ar trebui să învețe să dea credit artistului pentru că doar așa o să primească și like-uri sau uneori și comment-uri.”

Cristi : ” He, he, cred că dacă aveam răspuns la întrebarea asta, am fi fost mult mai departe. Întreabă-mă peste 2-3 ani, când voi avea cheia succesului.”

Care credeți că este rolul  artei contemporane românești în contextul internațional ?

Cristi :  „Consider că artiștii români sunt și artiști internaționali. Arta pe care o creează este la nivelul multor țări cu posibilități și deschideri mai mari. Poate de asta și pleacă mulți dintre ei. Vezi Saddo și Heliana care și-au transferat creația în Portugalia. Cred că au făcut o alegere bună. „

Ionuț : „Trebuie să fiu sincer și să admit ca nu știu care este răspunsul aici. Nu cred că știu care este contextul internațional și nici nu aș putea să plasez arta românească în acest context.”

Ce putem aștepta în viitor de la brand-ul   “Atelierul  de Print” ?

Cristi : „Noi încercăm să contribuim tot mai accentuat la creșterea unei comunități a românilor pasionați de artă și de frumos. Am adunat în jurul nostru mulți oameni deschiși, entuziaști, cu o mare sete pentru lucrări de artă și evenimente artistice ieșite din comun. Așa că tot amestecăm idei în borcanul nostru creativ și o să dăm de veste când se vor coace bine-bine. Cu pași mici, dar siguri, am început să lucrăm și la introducerea atelierului în alte țări, online deocamdată. Am avut colaborări foarte reușite cu ilustratori din Suedia, comenzi din Noua Zeelandă, Portugalia, Franța sau Marea Britanie. Și sperăm s-o ținem tot așa 🙂 . „

Ionuț : „Nu cred că trebuie să mai așteptați. Cred că trebuie să ne faceți o vizită și să luați cu voi o parte din frumosul cu care noi încercăm să ne înconjurăm. Fiecare print care iese din atelierul nostru este o sămânță gata udată, care undeva o să răsară și o să crească,  aducând cu ea un pic de frumos.”

Pentru a gusta puțin din  lumea artei sau pentru a descoperi mai pe îndelete Atelierul de Print, precum și noutățile pe care le pregătește,  puteți vizita pagina oficială a Atelierului sau pagina de Facebook .

                                                                                                                                                                                                                       Andrada