Românii au talent … mult… dar e rar un subiect de discuție

Toate țările se mândresc cu ceva : vin, brânzeturi, paste, înaltă gastronomie, stil, modă, plaje frumoase, mână de lucru ieftină, tehnologie, întreprinderi productive, echipă de fotbal grozavă… Mai toți se laudă cu ceva şi în orice dialog găsesc o posibilitate de a introduce câteva cuvinte de laudă pentru țara lor. De câte ori nu am auzit vorbind despre gastronomia franțuzeasca, despre la dolce vita, despre plajele din Mexic sau din Brazilia, despre burgerii americani, despre ceasurile elvețiene ?…

Dar românii cu ce se mândresc ? Ce îi caracterizează ?

Pe vremea când eram eu încǎ la şcoală, mi se vorbea de pictori, muzicieni, ingineri în aviație, voievozi… Apoi în multe campanii internaționale se evidenția foarte mult căldura, simplitatea şi farmecul zonelor rurale… Mai recent, se aude vorbind în afara granițelor de prostituție, de romi, de furturi, de sărăcie pe de o parte, de Inna, de Alexandra Stan, de femei frumoase care devin fotomodele foarte apreciate peste mări şi țări, despre informaticieni, medici sau cinematografie pe de altă parte.

Vorbind în stânga şi în dreapta cu români din România sau de mai de departe, constat însă cu dezamăgire că noile inițiative demne de de luat în considerare şi de apreciat sunt puțin cunoscute în țară, prea puțină lume  e la curent cu schimbările ce au loc pe plan creativ.

Nu ştiu exact care este cauza acestei ignoranțe privind cultura modernă/contemporană românească şi al „ancrajului” foarte puternic în trecut, dar am impresia că se datorează cumva faptului că românii care au talent şi care nu îl lasă să se ducă pe apa sâmbetei (expresie moldoveneasca 🙂 ) doresc mai întâi să fie recunoscuți pe tărâmuri străine pentru ca mai apoi abia să se adreseze publicului român.

Dacă vă întrebați de ce spun asta, ei bine, e o ipoteza pe care am finalizat-o zilele astea când am descoperit un website al unui brand foarte drăguț, foarte românesc, dar care se prezintă într-o limbă foarte puțin românească, şi anume în engleză. Şi nu vorbesc despre o variantă în limba engleză al unui website românesc, ci despre un website doar în engleză prezentând creațiile şi viziunea unei echipe foarte româneşti : Anca, Sorana şi Oana. Aceste trei românce get-beget au decis să îşi unească forțele – spiritul artistic şi creativitatea Ancăi, flerul în afaceri al Soranei şi simțul modei al Oanei – pentru a crea un brand frumos ce ne permite să introducem puțină artă, creativitate şi vis într-un cotidian nu mereu colorat sau vesel. Atât ținutele cât şi casa pot învia cu ajutorul unui simplu obiect, fie el o lampă în formă de cub pentru a lumina camera, o husă pentru telefon, tabletă sau o geantă – mai mică, mai mare, mai pe umăr sau purtată în mână, după gusturile fiecăruia.

Nota redacției : Brandul „Diorama Concept” nu mai există, dar designerul Anca Ignătescu (devenită Ștefănescu) își continuă activitatea și a creat „Colours of my Life”.

www.coloursofmylife.co.uk

După cum se poate vedea în acest simplu exemplu, care însă nu e unic – pentru că ințiative frumoase în cinematografie, muzică, pictură, sculptură sunt multe – românii au talent. Chiar destul de mult aş zice. Nu e doar un apanaj al trecutului, nu avem de ce ne resemna şi crede că flacăra creativității e stinsă.

Deocamdată însă această informație nu prea e transmisă sau priorizată, nu citim în presa națională  sau nu vedem reportaje la televizor prea des despre noile speranțe… Bianca Drăguşanu şi alte „celebrități” de acelaşi calibru au intâietate pentru moment. Sper însă că nu pentru prea multă vreme. Ar fi păcat.

Andreea