Despre caricatură cu Bogdan Covaciu

comments 4
GȂNDURI, OAMENI

Despre caricatură cu Bogdan Covaciu

Caricatura este o artă veche la care se apelează deseori în presa şi literatura internațională. E de ajuns să ne gândim la existența şi apoi la scandalul „Charlie Hebdo” (Paris) ca să înțelegem că este o „artă” în vogă, dar în acelaşi timp controversată. Care este însă soarta caricaturii în România ? În ce măsură este ea apreciată în România ?

Bogdan Covaciu, tânăr caricaturist român ce îşi pune energia şi speranța în această activitate de ceva vreme, ne răspunde la unele întrebări arzătoare şi, în câteva cuvinte, schițează o caricatură a României. Cu sânge rece.

Viața unui caricaturist în România ?

Nu duc o viață de artist sau caricaturist. Pentru cineva care doreşte să progreseze trebuie să studieze în permanență şi să experimenteze. Nu totdeauna reuşesc asta. Pe de altă parte, cunosc mulți artişti care se implică în activități artistice live … Eu am trac în public …

Avantajele şi dezavantajele acestei meserii în România ?

Probabil cei care au terminat un liceu sau universitate de artă pot să fie ceva mai obiectivi răspunzând la această întrebare. Trebuie să fac apel la o particularitate subiectivă să explic situația. Văd doar un singur avantaj: fac ce îmi place.

Dezavantajele sunt multiple din păcate, ca orice activitate artistică la ora actuală. Uneori comenzile vin în valuri şi e aproape imposibil să răspund la toate în mod pozitiv, iar alteori vin cu țârâita sau deloc. În multe cazuri primesc poze de referință pe care nu le pot studia din cauză că sunt la o rezoluție mică, nu au detalii, personajul e decupat dintr-o poză de grup şi e imposibil de stabilit o atitudine; sau lumina e absentă din poză şi totul pare aplatizat, greu de ghicit formele şi trăsăturile… Unii clienți uită să plătească, unora le spun eu să nu mă mai plătească ca să nu trebuiască să citesc mailuri cu explicații legate de problemele pe care le-au întâmpinat la bancă… Uneori refuz comenzi pe motiv că cineva doreşte o lucrare de pe o zi pe alta, cu tot cu print şi întins pe şasiu.

Caricatura este pasiune sau meserie ? 

Pasiunea a început să prindă rădăcini când aveam 11 ani; din păcate, foarte mult timp am neglijat “chemarea”, probabil şi din cauza faptului că am picat examenele de admitere la Universitatea de Artă din Cluj în perioada ’93-’95. În 2010 am luat totul de la zero cu destule frustrări şi ore nedormite, dedicate studiului.

BogdanCDin ’94 până în ziua de azi am fost angajat la diferite firme: am lucrat ca bijutier, responsabil cu promovarea publicitară – în aceeaşi perioadă în care făceam o şcoală post-liceală la Cluj, muncitor constructor, grafician web, grădinar, tehnician montaj săli de muls pentru fermele axate pe producția de lapte, montator şi proiectant mobilă, responsabil IT – securizare date şi optimizarea sistemelor de operare, rețele şi filtre web. Deşi m-am implicat în fiecare domeniu cu multă pasiune şi seriozitate, nu a fost suficient nici pentru firmele respective, nici pentru mine. Ca orice român, am mers mai departe şi am devenit un fel de “om orchestră”, fără să mă pot mândri cu experiența din trecut …

“Vocea” personală în domeniul caricaturii e singura care a avut ceva ecou de la un moment dat încoace, după ce am reuşit să câştig câteva concursuri internaționale şi lumea a început să se familiarizeze cu stilul meu. Nu îmi place să fac predicții, prin urmare, o să spun, precaut, că desenul şi caricatura rămân o pasiune.

Ce tip de caricaturi realizați şi pentru cine ? 

Caricaturi digitale pentru oricine doreşte, printate pe pânză sau doar imaginea.

BogdanC_HelenaBonhamCarter

Cine cumpără astăzi caricaturi în România ?

În principiu, cineva care intenționează să facă un cadou inedit pentru un prieten / prietena / şef …

Ce mesaj transmit operele create ?

Nu pretind că în spatele desenelor mele sunt mesaje filozofice, nici nu cred că prezintă atribute de bază pentru o istorioară morală …

BogdanC_SimonaHalep2015

Cum e percepută caricatura în România ?

Vă las pe voi să vă faceți o părere, dându-vă nişte exemple de comentarii şi întrebări de la lume adunate. Citez:

“Deci tu faci caricatură pentru că nu poți să desenezi portrete?”

“Pe mine ai putea să mă desenezi aşa?”, urmată de “Când o să ai timp, să mă faci şi pe mine!” – pe asta am auzit-o cam de 150 de ori …

“Vrem caricatură, dar să nu exagerezi!”

“Dacă e doar schiță, poți să o faci gratis?”

“Să-mi dai şi mie programul cu care faci caricaturile!”

Este o meserie de viitor ? Ce evoluții prevăzute ?

Trăim într-o perioadă în care tehnologia avansează extrem, sunt foarte mulți artişti talentați în lume, iar pe de altă parte sunt programatori ce scriu programe tot mai complexe pentru platformele mobile, capabile să transforme o poză în aproape orice altceva prin simpla apăsare a unui buton. Cunosc foarte mulți artişti care păstrează tradiționalul şi au o clientelă fidelă, capabilă să aprecieze valoarea artistică şi unicitatea lucrărilor. Ei au un viitor în domeniu. Când vine vorba de digital, mulți rămân la impresia că totul e făcut de calculator, că se trişeaza desenul cu simpla apăsare de buton în cadrul aplicațiilor mobile de manipulare foto.

Pe de altă parte, se înțelege foarte bine că orice conținut creat – indiferent de suportul folosit (tradițional sau digital) – necesită 100% aportul creatorului. Să estimez care va fi trendul, ce anume o să prefere lumea (să îşi prelucreze imaginile printr-o aplicație mobilă sau să apeleze la un desenator fie pentru o lucrare digitală, fie pentru una tradițională) e aproape imposibil.

O caricatură a românilor ca națiune ?

Mă gândesc la o scobitoare … Vă las pe voi să speculați de ce!

Dacă România ar fi un animal, care ar fi acela ? 

Câine vagabond, ştirb pe o parte. Atâția ani a stat în lanț, cu abuz şi frică, încât la eliberare nu îşi mai dorea niciun stăpân (fie el bun sau rău). De aia, multor români le merge “bine” în continuare şi regretă perioada când se lătra de pe lanț. Unii profită de situație şi se dau drept veterinari pricepuți şi nu sunt în realitate. Mulți pleacă din țară, să nu ajungă la turbare, în timp ce pe alții îi cuprinde empatia şi vor să salveze “patrupedul” cu cele mai sincere intenții. Totuşi nu e clar încă cine vrea să împuşte câinele …

Dacă România ar fi un stil muzical, care ar fi acela ? De ce ?

Nu ascult manele, nu îmi place să vorbesc despre ele … Tocmai de aia!

Un cuvânt de rămas-bun pentru cititori ?

Nu mi-au plăcut niciodată despărțirile, însă tot timpul când mă despart de cineva sper sincer să ne auzim sănătoşi !

___

Lucrările sale pot fi consultate pe bogdancovaciu.ro.

Andreea

4 Comments

  1. MIE IMI PLACE CE LUCRARI REALIZEZI , ESTI FOARTE TALENTAT SI MAI STIU CA NECESITA MULTA TRUDA, DAR TOATE FAC PARTE DIN VIATA , NIMIC NU E USOR , NIMIC NU E SIMPLU…
    ATUNCI CIND RAZBATI IN SALOANELE SUPERIOARE ALE SOCIETATII , DUPA MULTE INCERCARI GRELE , ESTI MAI INCREZATOR IN FORTELE TALE , ESTI MAI COMPLET SI POTI FACE FATA ORICAREI SITUATII.

    • Va multumesc pentru cuvintele incurajatoare! Ma bucur nespus pentru doza de pozitivitate ce o aveti in comentariu!

Lasă un răspuns