Despre libertate & co

comments 3
GȂNDURI

Despre libertate & co

libertateNoțiunea de libertate este una foarte interesantă ȋntrucȃt limitele ei sunt interpretate ȋn mod diferit de la o cultură la alta, de la o țară la alta, de la o religie la alta, de la o persoană la alta. Fiecare are cadrul și definiția lui pentru acest cuvȃnt.

Evenimentele din luna ianuarie și, mai precis, atentatul la sediul publicației satirice CharlieHebdo cu sediul la Paris a declanșat o mare controversă mai peste tot ȋn lume. S-au scris și s-au spus multe : că este vorba despre un război religios, că Islamul a fost atacat și că, mai mult sau mai puțin, cei ce au murit și-au meritat soarta, că au provocat prea mult și că, deci, și-au primit pedeapsa, sau, dimpotrivă, că libertatea presei trebuie protejată cu orice preț, că victimele atentatului sunt eroi, ș.a.m.d. Numeroase articole, știri, reportaje au fost mediatizate peste tot ȋn lume și au făcut și mai fac ȋncă mare vacarm, pe bună dreptate. Zic pe bună dreptate pentru că acest eveniment premeditat a fost de o cruzime rară și, orice s-ar spune, nimic nu poate justifica o așa violență.

Nu aș vrea să mă lansez ȋntr-un discurs politic sau idelogic foarte avansat, nu mă tentează dezbaterile ȋnflăcărate cu oameni care văd doar una și bună și nu sunt dispuși să dialogheze deschis, să relativizeze sau să ȋși deschidă orizonturile, dar aș vrea să ȋmpărtășesc cu voi cȃteva gȃnduri.

Eu cred că fiecare e stăpȃn pe propria lui existență și poate face ce vrea cu viața lui, lua deciziile pe care le dorește, atȃta vreme cȃt actele sale nu privează de aceeași libertate pe altcineva. Cu alte cuvinte, suntem liberi să facem și să zicem ce vrem ȋn curtea noastră, sub acoperișul casei noastre, ȋn sfera noastră privată. Dar nu prea avem ce căuta pe la alții. Libertate deplină nu există : nici libertate de exprimare absolută (blasfemia e pedepsită), dar nici libertate de a ȋși face „dreptate” singur. „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” nu mai e de multă vreme un principiu de urmat ȋn viață. Dacă ar fi așa, nu am mai bate la uşa vecinului înainte să îi păşim în casă, nu am mai aştepta să fim invitați undeva, codul bunelor maniere ar fi de aruncat pe apa sâmbetei, violența (fizică sau verbală) s-ar instala uşor în cotidian. Celui ce se consideră „neîndreptățit” i se va părea mereu că merită mai mult, că lucrurile ar trebui făcute altfel, mai pe placul lui, dar să nu uităm că subiectivismul şi implicarea activă într-o activitate de orice gen ne cam fac să pierdem din neutralitate şi luciditate.

Eu cred că fiecare are dreptul şi ar trebui să se bucure de libertatea de a merge pe stradă fără să îi fie frică de a se trezi împuşcat sau cu vreo bombă deasupra capului. Aş vrea ca aceste realități să rămână SF, să le vedem prin filmele americane, dar nu să ne trezim că fac parte din cotidian.

Aş vrea să am libertatea să pot zice ce cred şi gândesc, să pot dialoga şi discuta pe diverse subiecte, unele mai tabu ca altele, să mi se poată răspunde şi argumenta şi nu să mă trezesc cu amenințări că de mai deschid gura sau mai desenez ceva mi se va întâmpla nu ştiu ce.

Vreau să am libertatea să spun „te urăsc” sau „te iubesc”, vreau să am libertatea să pun capăt unei relații care nu merge între mine şi un om sau un grup de oameni, între mine şi o ideologie, între mine şi o religie şi vreau să am libertatea să întâlnesc oameni care să îmi explice şi să îşi argumenteze opiniile şi convingerile, nu să le impună cu forța.

Vreau să am libertatea să ştiu ce e ironia, satira şi să le pot înțelege şi aprecia sau, dimpotrivă, critica la nevoie.

Vreau să am libertatea să învăț să vorbesc şi să mă exprim, să pun întrebări, să învăț să negociez, să tratez, să discut, să dezbat, să justific, nu să duc o existență fadă în care totul e plat, unde toată lumea e de acord cu toată lumea, unde nu există diferențe.

Vreau să am libertatea de a îmi putea schimba părerea.

Vreau să am libertatea să mă „construiesc” aşa cum vreau eu, să pot evolua, nu doar să trec prin viață fără să iau vreo decizie, fără să mă rebelez o dată măcar să simt cum e sentimentul. Nu vreau să trăiesc mereu într-un cadru îngrădit unde câțiva dictează pentru mine şi unde singura mea libertate e aceea de a accepta ce zic ei şi de a mă supune ideologiei lor.

Vreau să am libertatea să trăiesc frumos şi liber, nu sub dictatură, nu sub sisteme radicaliste/totalitare.

Vreau să am libertatea să vreau să descoper ce şi cine mă înconjoară fără să îmi fie frică.

Vreau să am libertatea să pot privi la 360% de grade în jurul meu şi să înțeleg pe deplin sensul noțiunilor de toleranță, laicitate, multiculturalism, religie, libertate, drept, datorii, obligații.

Voi ați făcut lista libertăților pe care vi le doriți ?

Andreea

PS : #JeSuisCharlie

Capture d’écran 2015-01-29 à 23.11.31

3 Comments

  1. Stii ce este interesant? O multime de oameni acuza guvernul american pentru evenimentele de la 9/11, spunind ca este in spatele actului, dar nimeni nu acuza guvernul francez ca ar fi in spatele acestor acte. Oare de ce?

  2. Pingback: About freedom & co | HELLO ROMANIA

Lasă un răspuns