Hristos a înviat !

comment 1
GȂNDURI

Hristos a înviat !

Dintotdeauna Paştele a fost sǎrbǎtoarea mea preferatǎ. Când eram micǎ, îmi amintesc cǎ adoram sǎ ciocnesc ouǎle încondeiate şi sǎ mǎnânc cozonac şi pascǎ de brânzǎ. Când am mai crescut puțin, îmi plǎcea foarte mult sǎ îmi dau întâlnire cu prietenii de la bloc şi sǎ mergem împreunǎ la miezul nopții la bisericǎ pentru a lua luminǎ.

Iar de prin liceu, creasem o tradiție cu mama : stǎteam în bucǎtǎrie pânǎ puțin înainte de miezul nopții sǎ facem sarmale, cozonaci şi ouǎ (de fapt, mama fǎcea şi eu stǎteam şi mǎ uitam şi povesteam de ale mele câte-n-lunǎ-şi-n-stele). Apoi mergeam la bisericǎ împreunǎ sǎ luǎm luminǎ, sǎ cântǎm „Hristos a înviat” şi sǎ asistǎm la o bunǎ parte din slujbǎ (pânǎ pe la ora 2/3 dimineața). Dupǎ care ne întorceam amândouǎ acasǎ, protejând lumânarea ca sǎ putem aduce lumina în casǎ. Apoi ne aşezam la masǎ şi mâncam douǎ sarmale şi beam un pahar de vin.

Mai târziu, când am plecat din țarǎ, Paştele era momentul când primeam cozonac la pachet „cǎ în țǎri strǎine nu se face la fel de bun ca acasǎ”. Mergeam la biserica româneascǎ din Paris dupǎ luminǎ, dar la ora 23 ora Franței, cǎ na, preotul de aici voia sǎ meargǎ pe ora României. Stau şi mǎ întreb dacǎ şi în America preoții români respectǎ ora României pt slujba de Înviere. 😀

Cert este cǎ de când am pǎrǎsit România, m-am tot îndepartat încet-încet de tradițiile pascale româneşti şi am cam delǎsat masa cu drob şi sǎrmǎluțe şi tot felul de pǎscuțe bune (cu brânzǎ dulce, brânzǎ sǎratǎ sau ciocolatǎ). Singurile obiceiuri pǎstrate sunt acelea de a ciocni ouǎ (pe la casa unei prietene românce care organiza un prânz la ea acasǎ cu ocazia acestei sǎrbǎtori) şi de a lua lumina la bisericǎ.

Anul acesta, însǎ, am avut iarǎşi ocazia de a mǎ bucura de mâncǎruri româneşti tradiționale : pascǎ, salatǎ de vinete şi ardei copți, legume proaspete de primǎvarǎ. Am vopsit chiar eu ouǎ şi am ciocnit (nu am câştigat însǎ, oul meu s-a spart destul de repejor). Am mâncat puținǎ carne de miel cu varzǎ cǎlitǎ şi am terminat cu o porție de cozonac plus un tort cu cǎpşuni şi ciocolatǎ, toate fiind absolut delicioase. Toate acestea în prezența unor oameni dragi, români, dar nu numai. M-am bucurat sǎ realizez cǎ sǎrbǎtorile nu stau numai în respectul strict al tradițiilor şi în gǎtitul dupǎ o rețetǎ precisǎ. Nu, tradițiile evolueazǎ şi pot fi împǎrtǎşite cu oameni deschişi şi curioşi, dornici sǎ te cunoascǎ mai bine.

Sper cǎ ați avut cu toții parte de un prânz copios, de multe zâmbete largi şi calde şi ați petrecut momente frumoase cu cei dragi 😉

Hristos a înviat !

Andreea

PS : Vǎ las sǎ descoperiți mai jos o parte din bunǎtǎțile de care m-am bucurat eu şi care mi-au trezit multe amintiri plǎcute din ani îndepǎrtați.

IMG_8315

IMG_8316

IMG_8358

IMG_8360

Posted by

O viziune modernă a României, cu povești fascinante, peisaje frumoase, idei interesante și oameni care inspiră.
Un loc unde oricare dintre noi se poate regăsi, în care România e văzută fără retuşuri : frumoasǎ, fascinantǎ, primitoare, superficialǎ, indiferentǎ sau paradoxalǎ.
O schiță a României de azi văzută prin ochii a două românce.

1 Comment so far

Lasă un răspuns