România, o țară ambivalentă …

comment 0
GȂNDURI

România, o țară ambivalentă …

Anul 2014 a început cu artificii, şampanie, urări de bucurie, de sănătate, de prosperitate…

Un an care a început bine teoretic pentru români… nu pentru că ar fi câştigat cu toții la lotto, dar pentru că optimismul şi speranța care ne cuceresc sufletele la început de an ne fac să credem că viitorul va fi mai roz… Plus că de foarte puțină vreme o veste la nivel european a reatras atenția asupra destinului românesc.

steagul-ro-ueCa şi cadou, românii şi bulgarii au posibilitatea de la începutul lunii ianuarie 2014 să lucreze oriunde în Europa. Asta nu neapărat în optica de a încuraja aceste două naționalități să îşi părăsească țara după părerea mea (anumite sondaje susțin de altfel ideea că patriotismul şi dorința de a rămâne în România sunt la un nivel destul de ridicat), ci mai ales pentru a regulariza situația celor care au plecat peste hotare de ani buni şi lucrează „la negru” în diferite țări din Europa de Vest.

Această nouă legislație europeană a creat deja unele controverse în anumite state care se tem de o imigrație masivă de persoane care ar putea „fura” locurile de muncă ale cetățenilor din țara gazdă. Există teama că aceşti emigranți „din est” ar putea fi preferați de unii angajatori nu pentru că ar fi mai calificați, cu mai multe studii sau mai ştiu eu ce competențe unice, ci mai ales pentru că venind din țări unde salariul minim pe economie este undeva pe la 150-200 de euro pe lună, ei ar putea accepta salarii mai scăzute decât alți cetățeni nemți sau englezi de exemplu.

Pe lângă asta, există de asemenea şi teama de a vedea rata criminalității crescând. De câțiva ani buni, a devenit o normalitate în vest să citeşti în ziare sau să auzi la telejurnal ştiri despre nu ştiu ce român care a violat, a furat, a snopit în bătaie şi a ucis pentru bani. Ca să nu mai vorbim de cazul romilor, extrem de „apreciați” în țări ca Italia sau Franța pentru meseria lor de pickpockets (hoți de buzunare)…

Îmi amintesc de un eveniment de acum câțiva ani, când am fost să vizitez oraşul Barcelona şi, pe scările rulante din metrou, vorbeam în italiană cu prietenul meu. La un moment dat, un bărbat s-a apropiat de noi şi ne-a întrebat de ce naționalitate suntem. Când am răspuns că sunt româncă, am rămas profund impresionată să aud că persoana respectivă a asociat România cu scriitorul Mircea Eliade. A fost foarte neaşteptat. Nu pentru că Mircea Eliade ar fi necunoscut în Europa occidentală, ci mai ales pentru că până atunci, când spuneam că sunt româncă, oamenii mă întrebau dacă am apă curentă acasă, dacă trăiesc într-un cort sau zâmbeau pur şi simplu, gândindu-se că sunt cu siguranță o „fată din est” (precizez faptul că fetele din est sunt deseori asociate cu prostituatele).

roumanie adrian oianu

De-a lungul ultimilor ani, numeroase au fost inițiativele de a face cunoscută într-o lumină favorabilă cultura românească peste hotare. Diferitele sedii ale ambasadei României sunt destul de active la acest capitol, organizând deseori vernisaje, expoziții, concerte, întâlniri cu oameni de seamă pentru a publiciza artiştii români. Studenții şi românii instalați în străinătate sunt extrem de proactivi la rândul lor, creând astfel diferite asociații cu scopul de a face cunoscute spiritul şi tradițiile româneşti. Sportivii, fotografii, informaticienii, stiliştii, pictorii, sculptorii, cântăreții încearcă şi ei să creioneze o imagine pozitivă a țării, mai ales după căderea comunismului.

(*Imagine preluată din galeria foto Facebook Adrian Oianu)

Cu toate acestea însă, multe inițiave rămân necunoscute, majoritatea din cauza lipsei de comunicare asupra acestor fapte. Cultura, frumosul, creativitatea atrag mai puțin atenția decât scandalul… ca să nu zic că primele plictisesc sau trec neobservate. Şi nu e doar părerea mea. România rămâne o țară necunoscută, dupa cum scrie ziarul „The Guardian”, care a publicat recent o galerie foto cu imagini trimise de români pentru că lectorii ceruseră informații cu privire la țara noastră. (Click aici pentru a vedea publicatia)

Vă las să descoperiți mai jos câteva inițiative relativ recente privind arta şi cultura românească în sens larg :

atelierul Brâncuşi din Paris : click aici pentru mai multe informații

teatrul din Paris dedicat dramaturgiei lui Eugen Ionescu : click aici pentru mai multe informații

cinematografie : detalii într-un articol precedent şi click aici pentru alte actualități cinematografice româneşti

arte plastice : click aici pentru a descoperi opera lui Ion Bârlădeanu sau a altor artişti din zilele noastre

industria textilă : click aici pentru a afla mai multe despre Filabio

modă : click aici pentru a descoperi creațiile lui Adrian Oianu

fotografie : click aici pentru a descoperi universul lui Kristian Schuller

Acestea sunt doar câteva exemple de oameni cu care țara se poate mândri, dar nenumarate sunt şi talentele sportive care reprezintă România cu brio pe la marele competiții europene sau mondiale.

Însă, de când cu noua lege menită să susțină extinderea pieței europene şi să încurajeze dezvoltarea oamenilor pe plan profesional la nivel internațional, focusul se indepărtează de sfera sportivă sau culturală în favoarea reactualizării problemelor legate de sărăcie, corupție, criminalitate, prostituție…

România – o țară despre care mulți au auzit şi despre care mulți vorbesc. Ţara contrastelor. Despre care multe s-au scris şi multe se vor mai zice. Sperăm de bine.

Andreea

Click here to read the article in English

0 Comments

  1. Pingback: Romania, an ambivalent country | HELLO ROMANIA

Lasă un răspuns